Anul acesta, pentru ca tot am in aceasta perioada ceva mai mult timp liber (prin conjuctura nefasta a imprejurarilor) m-am hotarat sa merg la Conferintele de la Olimpiadele Comunicarii, susutinute la Camera Deputatilor in zilele de 27 si 28 aprilie. Teme relativ interesante, public din plin, conferentiari profesionisti. Cu alte cuvinte, reteta perfecta pentru o reusita. Din pacate prima zi a fost pentru mine relativ dezamagitoare, si nu in privinta speakerior, ci a organizarii. Dupa prima conferinta, desi pauza ar fi trebuit sa fie de 30 min a fost doar de 10, motiv pentru care a fost ceva cam dificil ca toti cei prezenti sa isi rezolve diverse nevoi fizilogice intr-un timp relativ scurt asa ca multi au intarziat, conferinta incepuse de cateva minute, si....stupoare....nu am mai fost lasati sa intram Nu sunt vreo frustrata care e nemultumita ca vezi Doamne nu am mai fost eu lasata sa intru in sala. Intelegeam reactia celor plasati strategic la usa pentru a nu ne mai lasa sa intram daca pe usa respectiva organizatorii nu ar fi intrat si iesit de cateva ori in decurs de doar cateva minute. Momentul apoteotic al rabdarii mele s-a produs in momentul in care aceeasi placa cu se intra la aplauze (hilar, nu :P) a fost servita si unor jurnalisti si in cele din urma managerului de comunicare (nu dau nume, dar puteti afla usor) al sponsorului lor principal: Tuborg. In acel moment am facut stanga imprejur si am plecat. Si de aici trag concluzia ca researchul prealabil este sfant indiferent de ceea ce facem si de domeniul in care lucram.
A doua zi am stat pana la sfarsit. Cozile interminabile de la toalete au diparut subit. Se pare ca toti patitii de cu o zi inainte au preferat sa stea cumintei pe scaune si sa astepte finalul zilei. Ca de ... se mai putea intra doar la aplauze.
Doua zile interesante atat ca speakeri cat si ca idei abordate. Per ansamblu mi-a placut.
Succes tuturor celor care au intrat in competitie.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu