Et si tu n'existe pas...

http://www.trilulilu.ro/thesinner/56c3b44906162e - o piesă de suflet.

Leapşa...again

Dacă eram o lună, aş fi fost martie.
Dacă eram o zi a săptămânii, aş fi fost duminică.
Dacă eram o parte a zilei, aş fi fost după amiaza.
Dacă eram un animal marin, aş fi fost un căluţ de mare.
Dacă eram o direcţie, aş fi fost înainte.
Dacă eram o virtute, aş fi fost înţelepciune.
Dacă eram o personalitate istorică, aş fi fost Maria Stuart.
Dacă eram o planetă, aş fi fost Venus.
Dacă eram un lichid, aş fi fost apă.
Dacă eram o piatră, aş fi fost smarald.
Dacă eram o pasăre, aş fi fost un porumbel.
Dacă eram o plantă, aş fi fost o lăcrămioară.
Dacă eram un tip de vreme, aş fi fost o rază de soare pe un cer înnorat.
Dacă eram un instrument muzical, aş fi fost vioară.
Dacă eram o emoţie, aş fi fost primul fior de iubire.
Dacă eram un sunet, aş fi fost un ecou.
Dacă eram un element, aş fi fost oxigen.
Dacă eram un cântec, aş fi fost o romanţă.
Dacă eram un film, aş fi fost o comedie.
Dacă eram o carte, aş fi fost un roman de dragoste.
Dacă eram un personaj de ficţiune, aş fi fost o domniţă.
Dacă eram un fel de mâncare, aş fi fost prăjitură cu ciocolată.
Dacă eram un oraş, aş fi fost un oraş exotic.
Dacă eram un gust, aş fi fost dulce.
Dacă eram o aromă, aş fi fost parfum de iasomie.
Dacă eram o culoare, aş fi fost verde.
Dacă eram un material, aş fi fost mătase.
Dacă eram un cuvânt, aş fi fost iubire.
Dacă eram o parte a corpului, aş fi fost ochi.
Dacă eram o expresie a feţei, aş fi fost un zâmbet.
Dacă eram o materie de şcoală, aş fi fost literatura universală.
Dacă eram un personaj de desene animate, aş fi fost Jerry.
Dacă eram o formă, aş fi fost un cerc.
Dacă eram un număr, aş fi fost 5.
Dacă eram o maşină, aş fi fost un 4X4.
Dacă eram o haină, aş fi fost o rochie.

Dau leapşa mai departe Cristinei şi cui vrea să o preia.

Intermitenţe...

Ar fi păcat să dau o notă pesimistă prin ultimele postări, dar în ultimele zile, pare că totul în jurul meu ia o formă ciudată, sau mai degrabă nu ia nici o formă, totul e de o diformitate monstruoasă. Concretul pare incert, sentimentele devin o gheară ce strânge uneori prea tare, cuvintele dor, gesturile "omoară". Când plantele mor, le uzi, dar când fiinţa se stinge sub rafala dureroasă a unui vânt uscat şi cu gust de tăciune, ce faci? O "uzi"? Poate că da...dar cu ce? Cu sentimente? Cu certitudini? Cu gesturi? Sau poate doar cu un singur cuvânt...dar uneori nu mai putem aştepta acel cuvânt iar fuga de tine, de ei poate deveni un posibil răspuns...

Despre iluzii şi deziluzii....

Cred că în viaţa fiecăruia vine un moment în care nu ştie pe ce drum să o apuce, către ce să se îndrepte, incotro să se uite sau către ce să spere. În aceste momente de sinceritate maximă ale eului cu sinele se întâmplă ceva minunat (nu ştiu dacă e valabil pentru toţi): revelaţia unui nou început, unui nou drum, unei noi speranţe. Acesta este momentul când trăirea interioară atinge cote maxime, când gândurile ascunse capătă viaţă, când are loc o reactualizare a propriei persoane.

Uneori vrem foarte mult, alterori vrem foarte puţin, de cele mai multe ori ne este greu să găsim mijlocul.

Uneori ţintim prea sus, alteori ne mulţumim cu prea puţin, dar nu reuşim să găsim echilibrul.

Uneori iubim, alteori urâm, dar aproape niciodată nu atingem acea stare de înţelegere deplină a celuilalt.

Uneori sperăm, alteori uităm să mai credem, dar continuăm să tânjim....la ce? la ceea ce poate nu vom avea niciodată, pentru că aproape întodeauna uităm să aruncăm o privire, fie ea şi fugară, chiar în jurul nostru....

Leapşa...despre cărţi....

Ce autor apare mai des în bibliotecă? Din ce carte ai mai multe exemplare? Nu cred ca am un autor care să apară des, încă lucrez la formarea unei biblioteci persoale, dar am mai multe cărţi din domeniul comunicării (unele cumpărate, unele primite de la prieteni, din nefericire s-au nimerit să fie aceleaşi :P)
De ce personaj de ficţiune ai fost îndrăgostită în secret? Îmi aduc aminte că îmi plăcea Cavalerul Negru (sau cam aşa ceva, nu mai ţin minte exact) din desenele Sailor Moon. Din cărţi, cred că intram aşa de bine în acţiunea unei cărţi că îmi plăceau toate personajele la fel de mult. E posibil să fi făcut totuşi o pasiune secretă pentru Ivanhoe.
Ce carte ai citit cel mai des? Nu prea îmi place să citesc o carte de două ori. (am recitit totuşi cărţile de specialitate, pentru diferite lucrări academice sau examene).
Care era cartea ta preferată la 10 ani? Cireşarii, de Constantin Chiriţă şi toate cărţile care presupuneau cavaleri şi domniţe.
Care a fost cea mai proastă carte citită anul trecut? E de fapt una de anul acesta: Fetele bune ajung în Rai, fetele rele ajung unde vor. (cred că mă aşteptam la cu totul altceva, nici nu am avut răbdare să o citesc până la capăt).
Care a fost cea mai bună carte citită anul trecut? Rătăcirile fetei nesăbuite- Mario Vargas Llosa.
Cine crezi că ar trebui să câştige premiul Nobel pentru literatură? Am prea puţină informaţie ca să am o opinie…
Ce carte ţi-ar plăcea să vezi ecranizată? Nu îmi place, pentru că niciodată nu respectă realitatea autorului. De obicei evit să văd ecranizări ale unor cărţi, mai ales dacă mi-a plăcut cartea respectivă, pentru că ştiu că voi fi dezămăgită.
Descrie visul cel mai straniu în care să fie inclus un scriitor, o carte sau un personaj literar? Nu a fost cazul…
Care este cartea cea mai puţin cultă pe care ai citit-o ca adult? Nu cred că există cărţi culte şi mai puţin culte. Îmi place literatura poliţistă.
Care e cartea cea mai dificilă pe care ai citit-o? Cărţile de istorie. Am încercat să citesc la un moment dat Maria Stuart şi cred că am renunţat după primele pagini. Nu e vorba însă doar de dificultate, ci de modul în care era scrisă, o carte trebuie să aibă "acel ceva", să "te prindă".
Preferi autorii francezi sau ruşi? Din literatura clasică, ambii. ( în special Balzac şi Dostoievski).
Shakespeare, Milton sau Chaucer? Shakespeare.
Ce te deranjează cel mai mult în activitatea de a citi? Cred că la momentul actual e singura activitate care ne mai poate desprinde cu adevărat de nebunia cotidianului. Asocierea "citit" / "deranjat" nu există în mintea mea.
Care este romanul tău favorit? Sunt multe cărţi care mi-au plăcut de-a lungul timpului. Ar fi nedrept să menţionez doar una.
Povestiri scurte, schiţe? În şcoala generală şi în liceu, acum nu prea...
Non- ficţiune? Da, marketing, comunicare.
Ce scriitor este supraevaluat? Nu prea pot să îmi dau cu părerea, depinde de mai mulţi factori.
Ce carte ţi-ai lua pe o insulă pustie? Un ghid complet de supravieţuire în condiţii extreme.
Şi acum…ce citeşti? Interpretarea crimei de Jed Rubenfeld.

Leapşa...

O floare: lăcrămioarele.
Un anotimp: primăvara (perioada copacilor înfloriţi şi a primelor flori de primăvară).
O culoare: verde.
Un animal: veveriţa (pentru că e mică şi jucăuşă)
Un obiect vestimentar: rochia (mi se pare cea mai feminină).
O piesă de mobilier: patul, pentru că sunt o somnoroasă.
O piesă muzicală: depinde de moment şi de starea mea spirituală din acel moment.
Un vers: You must be the change that you want to see. (Gandi)/ mai degrabă un dicton
Un peisaj: un munte înalt, aer curat şi multă verdeaţă în jur. Toată lumea la picioarele tale. :P
Un obiect: laptopul. (din păcate am devenit cam dependentă de el)
Un instrument muzical: sunt cam afonă de felul meu dar mi-ar fi plăcut să cânt la pian.
Un copac: cireşul japonez
Un oraş: Viena (acesta m-a impresionat până acum, cine ştie în viitor....)
O persoană publică: nu mă impresionază nimeni, nici de la noi, nici din afară (poate Obama...)
O persoană apropiată: sufletul cel mai apropiat de mine (se ştie el), familia, prietenii.
O carte: mai multe....e greu să menţionez doar una.
Un fel de mâncare: românească.
Un super erou: hmmm.....nu ştiu, poate în desenele animate.
Un fenomen al naturii: prima ploaie de vară, mirosul prafului răscolit şi aerul uşor umed şi parfumat.
O maşină: oricare (maşină să fie :) )
Un fruct: căpşuna.
O parte a corpului: ochii…
Un film: nu pot să aleg, urmăresc cam tot ce apare.

Dau şi eu leapşa mai departe pentru cine vrea să o preia.... :)

Eurovision 2009

Aseară m-am uitat la Semifinala Eurovision. Prima. A doua va avea loc joi. Cel puţin pentru început am avut senzaţia că mă uit în reluare. Aceleaşi acorduri ca în anii trecuţi, acelaşi tip de costume, totul părea la fel doar că eram în 2009. Am aşteptat prestaţia Elenei Gheorghe. Nu stiu ce se întâmplă cu artiştii noştri dar îşi fac super videoclipuri, cântă piesa peste tot, aparent sună bine, chiar foarte bine, iar când ajung pe scenă parcă e un alt artist: un show mult mai slab chiar şi decât cel pe care îl promovează în videoclip şi un tremur de voce sesizabil chiar şi de mine, care nu prea le am cu urechea muzicală. Pentru câteva momente (mai erau doar trei ţări de anunţat printre cele care vor intra în finală, iar România încă nu fusese menţionată) am crezut că anul acesta ratăm Eurovisionul, deşi piesa Elenei Gheorghe nu e rea. Asta până să aud câteva piese aseara, era un fel de rezumat: Anglia, Germania, Rusia, Franţa. Sunau atât de bine şi erau atât de altfel....încât am crezut că sigur sunt câştigători din alţi ani. Toate piesele sunau de locul 1. Apoi am aflat că sunt melodiile ţărilor care vor intra în concurs direct în Finală, care va avea loc sâmbătă.

Cu ocazia asta m-am "îndrăgostit" iremediabil de piesa Germaniei - Miss Kiss Kiss Bang. http://www.youtube.com/watch?v=feKOA4Rs3vE Pur şi simplu e superbă. Eu îi dau de pe acum locul 1. (asta dacă nu vom asista la răsturnări de situaţii ca în anii trecuţi). E ritmată, are o orchestră senzaţională şi un show pe măsură. (cred că nouă ne lipsesc din plin aceste elemente, asta dacă nu ne surprinde Elena cu ceva mai bun decât aseară).

Uite că se poate!

Stăm şi ne întrebăm de ce nu suntem mai sociabili, de ce nu îndrăznim mai des să îi ajutăm pe cei care au nevoie, de ce nu suntem mai săritori faţă de semeni, de ce nu ne gândim mai mult la faptul că poate o faptă bună e posibil să ni se întoarcă înzecit la un moment dat (poate aşa vom deveni mai buni).

Acum câteva zile, într-unul din autobuzele supraaglomerate din capitală am primit o lecţie civică mai mult decât plăcută. Nu e vorba de a ceda un simplu loc unui bătrân, e vorba de un bărbat care a început să organizeze cu sârg autobuzul când unei tinere i s-a făcut rău, de un bărbat care a oprit autobuzul şi care a dus-o pe braţe până la cel mai apropiat centru medical fără măcar să o cunoască.

Acum când Radio Guerilla a lansat campania privind mitocănia urbană, eu salut iniţiativele unor oameni care se gândesc mai mult decât alţii la cei din jur.

Poate ne salvăm spiritual cu aceste excepţii de la regulă.

1 Mai Mucitoresc

Din pacate sau din fericire....nu stiu sigur, nu imi aduc aminte de fastul sarbatorii de pe vremea lui Ceausescu, dar vad fara sa vreau "fastul" sarbatorii din zilele noastre. Tind sa cred ca romanul traieste doar pentru a manca. De azi dimineata pe posturile relativ specializate, Realitatea TV, Antena 3 aud doar despre "bunatati la gratar", mici, bere si altele din aceasta categorie, de manifestatii de partid, de sepcute si tricouase rosii, de traditii ????. Trist.

Olimpiadele Comunicarii - de la extaz la agonie si invers..

Anul acesta, pentru ca tot am in aceasta perioada ceva mai mult timp liber (prin conjuctura nefasta a imprejurarilor) m-am hotarat sa merg la Conferintele de la Olimpiadele Comunicarii, susutinute la Camera Deputatilor in zilele de 27 si 28 aprilie. Teme relativ interesante, public din plin, conferentiari profesionisti. Cu alte cuvinte, reteta perfecta pentru o reusita. Din pacate prima zi a fost pentru mine relativ dezamagitoare, si nu in privinta speakerior, ci a organizarii. Dupa prima conferinta, desi pauza ar fi trebuit sa fie de 30 min a fost doar de 10, motiv pentru care a fost ceva cam dificil ca toti cei prezenti sa isi rezolve diverse nevoi fizilogice intr-un timp relativ scurt asa ca multi au intarziat, conferinta incepuse de cateva minute, si....stupoare....nu am mai fost lasati sa intram Nu sunt vreo frustrata care e nemultumita ca vezi Doamne nu am mai fost eu lasata sa intru in sala. Intelegeam reactia celor plasati strategic la usa pentru a nu ne mai lasa sa intram daca pe usa respectiva organizatorii nu ar fi intrat si iesit de cateva ori in decurs de doar cateva minute. Momentul apoteotic al rabdarii mele s-a produs in momentul in care aceeasi placa cu se intra la aplauze (hilar, nu :P) a fost servita si unor jurnalisti si in cele din urma managerului de comunicare (nu dau nume, dar puteti afla usor) al sponsorului lor principal: Tuborg. In acel moment am facut stanga imprejur si am plecat. Si de aici trag concluzia ca researchul prealabil este sfant indiferent de ceea ce facem si de domeniul in care lucram.
A doua zi am stat pana la sfarsit. Cozile interminabile de la toalete au diparut subit. Se pare ca toti patitii de cu o zi inainte au preferat sa stea cumintei pe scaune si sa astepte finalul zilei. Ca de ... se mai putea intra doar la aplauze.
Doua zile interesante atat ca speakeri cat si ca idei abordate. Per ansamblu mi-a placut.
Succes tuturor celor care au intrat in competitie.