Acum cateva zile cineva a facut constatarea ca din cauza faptului ca 1 Martie a cazut in weekend nu a avut aceeasi amploare ca in restul anilor.
Remarca mi s-a parut oarecum indreptatita intr-ucat s-a trecut peste ziua de luni, 2 martie, fara fastul de alta data, fara multitudinea de flori primite sau de martisoare.
Totusi asta m-a facut sa imi dau seama ca oricum 1 martie nu mai are acelasi parfum ca in copilarie, nu mai e impregnat de emotia cumpararii cate unui martisor potrivit pentru fiecare prieten, nu mai are savoarea primirii de martisoare, ducerea lor acasa si pastrarea lor intr-un plic. De ce oare?
De ce am lasat in urma cateva lucruri care ar fi trebuit pastrate? De ce ne-am "urbanizat" atat de mult?
Dar pentru ca deja sunt prea multe "de ce -uri" o sa inchei prin a ura o primavara frumoasa nu doar celor la care tin in mod special, ci tuturor celor care mai pastreaza in suflet Martisorul ca pe un simbol al inceputului de primavara.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu