Cum o fi să mori din dragoste de ketch-up? :))

Compania de strategie şi design de brand BrandTailors a dezvoltat un nou concept de ambalaj pentru ketchup-ul Tomi, din portofoliul producătorului de alimente Orkla Foods România.

Conceptul de ambalaj a fost dezvoltat pornind de la un adevăr din produs formulat într-o manieră hazlie: ca să faci ketchup trebuie să omori roşiile. Însă în cazul de faţă, pentru că şi roşiile apreciază calitatea ketchup-ului Tomi, roşiile se sacrifică voluntar pentru a ajunge în ambalajele Tomi. Pornind de la această premisă s-a născut conceptul „să mori din dragoste de ketchup” şi au luat naştere cele 4 poveşti de sacrificiu ale roşiei pentru fiecare dintre cele 4 tipuri de ketchup: dulce, picant, x-tra iute şi pizza. Pentru fiecare dintre scenariile de sacrificiu, BrandTailors a creat o poveste de „jertfire” a roşiei care a fost transpusă pe spatele ambalajului sub forma de mini-poezie cu titlul „Aventurile Tomatei”. (Sursa: http://www.iaa.ro/)

Mi-a plăcut foarte mult ideea. Cum nu am găsit povestioarele pe nicăieri şi chiar sunt curioasă cum sună, nu îmi rămâne decât să dau o fugă la supermarket şi să îmi fac provizii de ketchup Tomi.

Serenitate...

Cerul era perfect senin şi părea alcătuit din nenumărate granule cenuşii-albastre, de culoarea mantalei unui ofiţer italian, până atingea orizontul, unde se aşternea o dungă lungă de verde pur. Totul părea foarte stabil, foarte liniştit, foarte curat. Nu era nici un nor, iar stelele încă nu mijiseră. (Anii, Virginia Woolf)

1910

"La ţară era o zi destul de obişnuită; una din lungul şir de zile care treceau în curgerea anilor - de la verde la portocaliu; de la mijirea ierbii la seceriş. Nu era nici foarte cald, nici rece, era o zi de primăvară englezească, destul de luminoasă, însă un nor purpuriu îndărătul dealului putea să însemne ploaie. Ierburile unduiau când în umbră, când în lumina soarelui." (Virginia Woolf - Anii)

Un fragment de calm, de linişte, de frumuseţe...

Alegerile pentru europarlamentari: ţara lui Gigi şi a EBE-ei, a parfumului de branză şi a "succesurilor"

Şi am trecut şi peste alegerile europarlamentare. Nişte alegeri pline de scenarii lacrimogene, de "fata lu' tata", de "întoarcerea fiicei rătăcitoare", de "doi creştini şi patrioţi vor scăpa ţara de hoţi". Bătălia pe voturi, pe care ia sau care dă mai mult a fost vizibilă şi de astă dată, certurile şi extra discuţiile pe tema acestor alegeri continuă în floare, domnul Băsesescu, pe care aproape că îl respectam odată ne dă iar dovada de un exemplu civic responsabil urcându-se la volanul maşinii personale după petrecerea dată cu ocazia "bucuriei" alegerilor - şi nu cred că a consumat limonadă?!, domnul Boc - un alt cetăţean respectabil al ţării se adresează unor jurnalişti cu "derbedeul dracului" şi toată lumea adulează "odrasla" şefului ţării.

Şi ce sunt toate astea?

"Panem et circem" vă sună cunoscut? Suntem, din păcate, actorii jalnici ai unei piese de teatru cu acest titlu. :((

Et si tu n'existe pas...

http://www.trilulilu.ro/thesinner/56c3b44906162e - o piesă de suflet.

Leapşa...again

Dacă eram o lună, aş fi fost martie.
Dacă eram o zi a săptămânii, aş fi fost duminică.
Dacă eram o parte a zilei, aş fi fost după amiaza.
Dacă eram un animal marin, aş fi fost un căluţ de mare.
Dacă eram o direcţie, aş fi fost înainte.
Dacă eram o virtute, aş fi fost înţelepciune.
Dacă eram o personalitate istorică, aş fi fost Maria Stuart.
Dacă eram o planetă, aş fi fost Venus.
Dacă eram un lichid, aş fi fost apă.
Dacă eram o piatră, aş fi fost smarald.
Dacă eram o pasăre, aş fi fost un porumbel.
Dacă eram o plantă, aş fi fost o lăcrămioară.
Dacă eram un tip de vreme, aş fi fost o rază de soare pe un cer înnorat.
Dacă eram un instrument muzical, aş fi fost vioară.
Dacă eram o emoţie, aş fi fost primul fior de iubire.
Dacă eram un sunet, aş fi fost un ecou.
Dacă eram un element, aş fi fost oxigen.
Dacă eram un cântec, aş fi fost o romanţă.
Dacă eram un film, aş fi fost o comedie.
Dacă eram o carte, aş fi fost un roman de dragoste.
Dacă eram un personaj de ficţiune, aş fi fost o domniţă.
Dacă eram un fel de mâncare, aş fi fost prăjitură cu ciocolată.
Dacă eram un oraş, aş fi fost un oraş exotic.
Dacă eram un gust, aş fi fost dulce.
Dacă eram o aromă, aş fi fost parfum de iasomie.
Dacă eram o culoare, aş fi fost verde.
Dacă eram un material, aş fi fost mătase.
Dacă eram un cuvânt, aş fi fost iubire.
Dacă eram o parte a corpului, aş fi fost ochi.
Dacă eram o expresie a feţei, aş fi fost un zâmbet.
Dacă eram o materie de şcoală, aş fi fost literatura universală.
Dacă eram un personaj de desene animate, aş fi fost Jerry.
Dacă eram o formă, aş fi fost un cerc.
Dacă eram un număr, aş fi fost 5.
Dacă eram o maşină, aş fi fost un 4X4.
Dacă eram o haină, aş fi fost o rochie.

Dau leapşa mai departe Cristinei şi cui vrea să o preia.

Intermitenţe...

Ar fi păcat să dau o notă pesimistă prin ultimele postări, dar în ultimele zile, pare că totul în jurul meu ia o formă ciudată, sau mai degrabă nu ia nici o formă, totul e de o diformitate monstruoasă. Concretul pare incert, sentimentele devin o gheară ce strânge uneori prea tare, cuvintele dor, gesturile "omoară". Când plantele mor, le uzi, dar când fiinţa se stinge sub rafala dureroasă a unui vânt uscat şi cu gust de tăciune, ce faci? O "uzi"? Poate că da...dar cu ce? Cu sentimente? Cu certitudini? Cu gesturi? Sau poate doar cu un singur cuvânt...dar uneori nu mai putem aştepta acel cuvânt iar fuga de tine, de ei poate deveni un posibil răspuns...